Acest website foloseşte cookies. Prin continuarea navigării îţi exprimi acordul pentru folosirea acestora.

Hello! We are sorry, but this article is not available in english.

You can read other articles which are available in the language that you have selected.

READ OTHER STORIES

Centrul de zi Hercules

Costeşti

„Salut, sunt Cristian și sunt blogger”, așa a început discuția mea cu copiii de la Centrul de Zi Hercules. „Știe cineva ce este acela un blogger?”, am continuat curios. Mai multe mâini s-au ridicat în aer, iar eu am desemnat la întâmplare un copil pentru a-i asculta răspunsul. „E ca un vlogger care scrie”, mi-a zis el.

O descriere ca aceea nu mai auzisem până atunci, pentru că eu știam că termenul de blogger a apărut înainte, iar cel de „vlogger” era doar o adaptare. Dar pentru ei era invers, iar asta m-a făcut să-mi dau seama că perspectiva din care privesc ei lucrurile e diferită de cea cu care eram eu obișnuit.

Dar acela n-a fost singurul lucru pe care l-am învățat de la copiii din Centru. Ei știu să zâmbească indiferent de greutăți și reușesc să vadă ceva pozitiv în fiecare lucru pe care-l fac. Totodată, au învățat să se ajute unul pe celălalt, pentru că știu că împreună pot face lucrurile mai ușor și au înțeles și că atunci când faci bine, găsești bine. Spre exemplu, în fiecare an se organizează și realizează felicitări de Crăciun. Din vânzarea lor, Centrul reușește să le asigure o parte din mâncarea caldă care li se oferă în fiecare zi.

Am rămas impresionat de faptul că acei copii înțeleg că Centrul le deschide noi orizonturi și vor să ofere ceva în schimb, așa cum pot ei. Doamna Petruța mi-a spus povestea unui copil care colecta laptele pe care-l primeau la școală și rămânea neconsumat, apoi îl aducea la Centru, ca să ofere, astfel, un ajutor doamnelor care le pregăteau mâncare în fiecare zi.

DOMENII DE IMPLICARE

PROGRAME STRATEGICE

CAUTĂ POVEȘTI