Acest website foloseşte cookies. Prin continuarea navigării îţi exprimi acordul pentru folosirea acestora.

Hello! We are sorry, but this article is not available in english.

You can read other articles which are available in the language that you have selected.

READ OTHER STORIES

Telemedicina pentru copilul insulino-dependent

București

Boala care nu-i lasă părintelui loc pentru nicio greșeală

În spatele fiecărei valori afișate în timp real se află un copil bolnav de diabet insulino-dependent. Să ții sub control această boală înseamnă că trebuie să înțepi un copil și de 20 de ori pe zi pentru a-i administra insulina și pentru a-i verifica glicemia, ca să știi care este cantitatea exactă ce trebuie administrată. Consecința unei erori nevinovate de calcul poate fi coma diabetică și, uneori, chiar moartea copilului. Consecința unei mese întârziate poate fi criza hipoglicemică și, uneori, chiar moartea copilui. La fel și consecința unei crize ivite pe nesimțite, în somn. 

Mihaela Vlăiculescu, care conduce Asociația Sprijin pentru Diabet, a reușit să le monteze unor copii, printr-un proiect realizat cu sprijinul Fundației Vodafone România, senzori care să le măsoare glicemia la cinci minute, dar și pompe de insulină, pe care copilul să le poarte tot timpul și care să elibereze, cantitatea necesară de substanță. Mai mult decât atât, senzorii de glicemie trimit datele, în timp real, către părinte și către medic, care este în permanență la curent cu situația micului pacient. În felul acesta, copiii pot merge la școală, iar părinții la serviciu.

Proiectul finanţat de către Fundaţia Vodafone România se adresează copiilor între 1 şi 14 ani, grupă de vârstă dificil de  abordat, comparativ cu adolescenţii şi adulţii, din cauza particularităţilor legate de alimentaţie, dificultatea resimţirii şi comunicării simptomelor sugestive pentru excursii glicemice, refuzul injecţiilor  şi înţepăturilor, apetitul capricios, activităţile  recreative neprevăzute şi orarul de somn”, ne-a spus doctoriţa Mihaela Vlăiculescu, iniţiatoarea şi coordonatoarea acestui proiect.

Aceşti copii sunt dependenţi integral de părinţii lor, nu sunt primiţi la grădiniţă, nu pot merge în tabere, nu rămân la prieteni peste noapte, pentru că ei trebuie păziţi permanent şi trebuie să le fie verificată glicemia. Proiectul doreşte să aline durerea, să elimine frica, să le redea independenţa şi, cel mai mult, să se integreze social.

 

Paula, mama Dariei, o fetiţă în vârstă de 12 ani, cu diabet de la şapte ani

“Gata cu vârfurile insulinei lente de peste noapte, când de câte ori îi dau ceva să mănânce în somn pentru glicemie mică mă întreb dacă nu va avea probleme cu dinţii. Gata cu multiplele înţepături zilnice, când vrea să mănânce mai mult şi mai des pentru că este în creştere şi face efort zilnic (Daria este jucătoare profesionistă de tenis). Gata cu graficele cu glicemii mari, mici, mari, mici! Gata cu NU mai putem mânca acum, gata cu glicemia 300 la şcoală, pentru că a poftit la 2 sticksuri!

Daria îmi spune că pompa înseamnă pentru ea mai multă libertate! Şi eu, ca mamă, adaug: şi pentru mine!”

DOMENII DE IMPLICARE

PROGRAME STRATEGICE

CAUTĂ POVEȘTI